Bursa infrapatellaris profunda. Capsula articulației genunchiului subțire

O categorie aparte a sindesmozelor sunt suturile care există între oasele craniului și care, sub raport structural, sunt formate din țesut conjunctiv generator de os și transformate, ca urmare a osteogenezeiîn os, astfel încât practic ele dispar ca entitate constituțională.

De asemenea, tot sindesmoze sunt implantările dinților în maxilar gomphosisîn care dintele e unit elastic cu osul prin țesut conjunctiv. Sincondroze sunt joncțiunile în care legătura între oase se face prin cartilaj hialin sau fibros.

Bursita infrapatellaris - Bursita boala articulațiilor genunchiului

Exemplu de cartilaj hialin întâlnim între diafiză și epifiză cartilaje de conjugareîn timpul procesului de creștere; fibrocartilaj găsim în amfiartroze, precum la nivelul bursa infrapatellaris profunda pubiene sau între corpurile vertebrale. Sinostozele, realizate prin țesut osos, precum între ilionischion și pubisce formează coxalul sunt puține în tinerețe, însă numărul lor crește considerabil cu vârsta, când țesutul conjunctiv sau bursa infrapatellaris profunda dintre capetele unor oase este înlocuit prin țesut bursa infrapatellaris profunda.

Drept pildă servește concreșterea vertebrelor sacrale, sudarea oaselor craniului sau a celor două părți ale mandibuleietc. Aici mobilitatea lipsește.

Legăturile întrerupte — diartrozele Legăturile întrerupte — diartrozele sau articulațiile adevărate, care permit mișcări variate datorită discontinuității lor, au în constituție o capsulă articulară, o cavitate, ligamente, membrană sinovială, lichid sinovial, cartilaje articulare la nivelul suprafețelor osoase și alte elemente, specifice unora dintre diartroze, precum meniscuriburse sinoviale, burelete cartilaginoase marginale etc. Suprafețele articulare sunt în general acoperite de cartilaj hialin strâns legat de os, cu o suprafață externă netedă, având o grosime variabilă și un sistem de nutriție legat de lichidul sinovial și de procesul de difuziune din capilarele membranei sinoviale.

Capsula articulară, rigidă sau laxă, este legată de suprafețele articulare în vecinătatea cartilajului. Este formată, pe de o parte, dintr-un strat intern, membrana sinovială, care conține fibre colagenice și elastice, vase și nervicu bursa infrapatellaris profunda mai multe cu cât articulația e mai funcțională putând prezenta plice adipoase sau vasculare interne plicae synoviales sau prelungiri mai mici villi synovialescare secretă în cavitatea articulației un lichid dens — sinovial, ce servește drept unsoare pentru bursa infrapatellaris profunda articulare, iar pe de altă parte, dintr-o membrană fibroasă externă, conținând numeroase fibre colagenice bursa infrapatellaris profunda elastice.

Prezintă grosimi variabile astfel încât, în zonele mai subțiri, se pot produce evaginații ale sinovialei numite chisturi sinoviale. Cavitatea articulară se numește spațiul îngust, mărginit de suprafețele articulare ale oaselor și capsula bursa infrapatellaris profunda.

Ea este ermetic închisă și plină cu lichid sinovial, bogat în mucină, cu rol de lubrefiere și de nutriție a cartilajului articular. Presiunea atmosferică exercitată asupra capsulei, contribuie la întărirea articulației.

• Sartorius, aceasta are forma unei benzi înguste și este cea mai lungă mușchii corpului uman.
• Articulatiile membrului inf, tot
• Durere în articulația genunchiului Capsula articulară a articulației genunchiului este subțire.

Contactul strâns dintre suprafețele articulare într-o serie de articulații este condiționat de tonusul sau de contracția activă a musculaturii. Afară de părțile obligatorii descrise în articulație intră o serie de formațiuni auxiliare. Dintre acestea fac parte ligamentele, bureletele articulare, discurile și meniscurile intraarticulare și oasele sesamoide.

Ligamentele reprezintă fascicule sau benzi de țesut fibros rezistent. Bursa infrapatellaris profunda sunt situate în peretele sau deasupra capsulei articulare și reprezintă niște îngroșări locale ale stratului ei fibros.

Trecând peste articulație și fixându-se de oase, ligamentele întăresc articulația, însă rolul lor principal constă în a mărgini amplitudinea mișcării, a preveni trecerea ei peste anumite limite.

Majoritatea ligamentelor nu sunt elastice, dar sunt foarte rezistente. La unele articulații, de exemplu articulația genunchiuluiexistă ligamente intraarticulare. Bureletele articulare sunt formate din cartilaj fibros, dispus sub formă de inel pe marginile foselor articulare, a căror suprafață o completează și o măresc.

Discurile și meniscurile intraarticulare reprezintă niște lame constituite din țesut conjunctiv cu predominanță de fibre colagene și elemente fibrocartilaginoase, situate de-a curmezișul unor articulații între suprafețele articulare și sudate la margini cu capsula articulară. Suprafețele meniscurilor repeta forma capetelor articulare ale oaselor, cu care se învecinează din ambele părți.

Discul divide cavitatea articulară în două zone distincte de ex. Discurile și meniscurile au rol de congruență.

Articulatiile membrului modurigta.ro

Bursele și tecile sinoviale sunt spații mai mari sau mai mici cu pereți tapetați de sinovială, care pot avea comunicații cu cavitatea articulară contribuind la mărirea ei și constituie puncte de rezistență scăzută ale articulației. Oasele sesamoide sunt mici, de formă ovală, și se află în apropierea unor articulații.

Text of Articulatiile membrului inf, tot Articulatiile membrului inferiory Articulatia coxofemurala articulatio coxae clasificata ca fiind o varietate a articulatiei sferoide numita articulatie cotilica enartroza.

Unele din aceste oase se află în grosul capsulei articulare și, mărind suprafața fosei articulare, se unesc cu capul articular de exemplu, în articulația degetului mare al labei piciorului ; altele sunt adâncite în tendoanele mușchilor ce trec pe deasupra articulației.

Oasele sesamoide sunt de asemenea formațiuni auxiliare ale mușchilor. Ele și-au căpătat denumirea, deoarece seamănă întrucâtva cu semințele de susan.

Clasificarea diartrozelor Diartrozele se clasifică după mai multe criterii: după numărul de axe de mișcare cu una, două sau bursa infrapatellaris profunda multe axe ; după gradele de limitare ce indică mobilitatea celor două suprafețe articulare, una față de cealaltă; după numărul de suprafețe articulare; articulații simple, cu două suprafețe articulare; articulații compuse, care au mai multe suprafețe în aceeași capsulă de ex.

Pentru a stabili amplitudinea bursa infrapatellaris profunda unei articulații este necesar de a măsura unghiul de deplasare existent între poziția de pornire a mișcării și poziția de deplasare extremă pentru fiecare ax de mișcare goneometria clinică.

Boala articulației genunchiului bursită. Cauzele principale

Diartrozele se pot sinostoza ca urmare a unei anchiloze osoase, consecință a unui proces patologic. Astfel, cartilajul articular poate să-și diminueze vascularizația, apărând apoi anchiloza osoasă odată cu existența unui proces patologic sau cu progresiunea în vârstă; de asemenea pot să se producă excrescențe la marginile cartilajului articular, ce apoi se osifică și limitează mișcările.

Totodată încărcările excesive în perioada de creștere au efecte similare negative îndeosebi asupra vascularizației cartilajului articular, conducând la procese de sinostoză. Hemiartrozele Hemiartrozele sau semiarticulațiile sunt o categorie de articulații situate între sinartroze bursa infrapatellaris profunda diartroze, având caractere comune ambelor forme articulare.

Ele prezintă o schiță de cavitate între oasele articulare, cartilaje de legătură și ligamente foarte puternice, care trec de pe deformând artroza articulațiilor transversale costale os pe celălalt, sărind peste cartilaje.

Capsula articulară subțire la genunchi Genunchi - Knee - acveplus. Pe femur, este atașat, retragând aproximativ 1 cm de marginile suprafețelor articulare, pe tibie și petela - de-a lungul marginilor suprafețelor articulațiilor. Capsula articulară subțire la genunchi - Articulatia genunchiului genunchiul Membrana sinovială formează bursa infrapatellaris profunda multe pliuri care conțin țesut adipos. Cele mai mari pliuri pterygoide asociate plicae alares sunt situate la părțile laterale ale patellei. De la patella la câmpul intercondilar anterior, vertical, în jos, există o plieră sinovială subperiană nepermanentă plica synovialis infrapatellaris.

Au mobilitate redusă. În organism hemiartrozele bursa infrapatellaris profunda simfiza pubiană, simfiza manubriului sternal, simfizele intervertebrale.

Articulațiile din organism Articulațiile sub bursa infrapatellaris profunda topografic, pot fi clasificate în articulații ale oaselor trunchiuluicapului și membrelor. Articulațiile oaselor trunchiului Articulațiile între vertebre Legătura între corpurile vertebrelor de la vertebra II cervicală până la sacru se realizează cu ajutorul discurilor sau fibrocartilajelor intervertebrale.

Fiecare din ele constă dintr-un inel fibros de fascicule dense de țesut conjunctiv, care se întrețes, situate în jurul unui nucleu gelatinos elastic — rudimentul coardei dorsale, cu rol de amortizare.

Ruperea zonei periferice ligamentare și ieșirea nucleului pulpos cu comprimarea consecutivă a rădăcinilor nervoase și apariția nevralgiilor constituie afecțiunea numită hernie de disc.

Capsula articulației genunchiului subțire

Discurile intervertebrale sunt sudate cu plăcile de cartilaj hialinic, care acoperă suprafețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrelor, între care apare o semiarticulație specifică. Discurile constituie cel puțin un sfert din lungimea totală a porțiunii presacrale; ele sunt deosebit de groase în porțiunea lombară.

O asemenea articulare a vertebrelor slăbește, atenuiază loviturile și tot odată face coloana vertebrală mai bursa infrapatellaris profunda Între apofizele articulare ale tuturor vertebrelor sunt articulații adevărate, deși puțin mobile.

În porțiunea cervicală și toracică ele fac parte din categoria articulațiilor plane, iar în cea lombară — din categoria articulațiilor cilindrice. De-a lungul suprafeței anterioare a corpului tuturor vertebrelor, începând cu occipitalul și atlasul, se află ligamentul vertebral longitudinal anterior, iar pe suprafața posterioară a corpului vertebrelor, în interiorul canalului rahidian, - ligamentul vertebral longitudinal posterior.

Vertebrele vecine sunt unite prin ligamente intertransversale, interspinoase și interarculare, sau ligamente galbene. Elasticitatea considerabilă a acestora ușurează munca mușchilor erectori ai trunchiului.

Genunchiere

Ligamentul supraspinos se întinde pe deasupra apofizelor spinoase, trecând pe gât în ligamentul nucal lat, care se fixează de bursa infrapatellaris profunda occipital. În porțiunea sacrală și cea coccigiană vertebrele sunt unite cu ajutorul sinostozelor în oase compuse — sacrul și coccisul. Articulațiile atlantooccipitale se află între condilii occipitali și fețele articulare superioare ale atlasului, fac parte din categoria articulațiilor elipsoide condiloide biaxiale și dă posibilitate de a înclina capul la dreapta și la stânga, înainte și înapoi.

Cu a doua bursa infrapatellaris profunda dacă articulațiile bursa infrapatellaris profunda doare atlasul este articulat prin două articulații articulationes atlantoaxiales. Una din ele — articulatio atlantoaxialis lateralis, pereche — este formată din suprafețele articulare inferioare ale atlasului și cele superioare ale epistrofeului.

Altă articulație — articulatio atlantoaxialis mediana, nepereche — este formată de apofiza odontoidă a epistrofeului și arcul anterior al atlasului, care sunt strâns unite datorită ligamentului cruciform. Articulația apofizei odontoide face parte din categoria articulațiilor uniaxiale cilindrice, cu ax vertical de rotire.

Pagina principala Boala articulației genunchiului bursită. Cauzele principale Femelă: poate apărea la orice vârstă.

În această articulație au loc mișcările de rotire a capului împreună cu atlasul la dreapta și la stânga. Articulațiile sacrului cu coccisul. Unirea sacrului cu coccisul, are loc prin intermediul cartilajului intervertebral, înăuntru căruia se găsește frecvent o cavitate nu prea mare, fapt ce contribuie la deplasarea coccisului înapoi în timpul actului de naștere.

Pe fața anterioară a sacrului, de la fața pelviană până la vârful coccisului se întinde lig.